Barul de zi

„Barul de zi” nu este un concept nou. De fapt, este mai vechi decât cluburile de noapte și multe dintre barurile moderne.

Ce este un bar de zi?

Un bar de zi este un local care funcționează în principal în timpul zilei și la începutul serii. Accentul nu este pus pe petreceri, muzică tare sau viața de noapte, ci pe socializare, relaxare, cafea, băuturi răcoritoare și uneori alcool consumat într-un cadru liniștit. În multe țări, granița dintre cafenea și bar de zi este foarte subțire.

Practic, dacă un nightclub există pentru noapte, un bar de zi există pentru lumină, conversație și pauze sociale.

De unde a apărut?

Conceptul vine din vechile cafenele, bistrouri și taverne europene.

În Franța existau încă din secolele XVII–XVIII localuri numite „guinguette”, unde oamenii mergeau duminica să bea, să mănânce și să danseze ziua, la marginea orașelor.

În Europa Centrală și de Est, cafenelele și berăriile erau locuri unde oamenii discutau politică, afaceri sau citeau ziare încă din secolul XIX. Ideea de a bea o cafea sau o bere la prânz era ceva normal.

De ce există?

Sunt câteva motive simple:

• oferă un loc de întâlnire pentru oameni care nu vor să iasă noaptea;
• servesc muncitori, pensionari, turiști și oameni aflați în pauză;
• permit consumul de cafea, gustări și alcool în același spațiu;
• funcționează ca un „al treilea loc” între casă și serviciu.

În țările mediteraneene precum Spania, Italia sau Grecia este perfect normal să vezi oameni bând bere sau vin la ora 11 dimineața pe terasă. Nu este asociat cu petrecerea, ci cu socializarea.

De ce pare că revine la modă?

În ultimii ani a apărut un trend numit „day drinking” sau „daycap”. Generațiile mai tinere preferă să iasă după-amiaza, la brunch sau la evenimente în aer liber, în loc să stea până la 4 dimineața în cluburi. Multe localuri își adaptează oferta pentru consumul de zi.

Lucruri interesante

• Cel mai vechi bar cunoscut ar avea aproximativ 4.700 de ani și a fost descoperit în zona Mesopotamiei, actualul Irak. Se servea bere.
• În Polonia au existat „milk bars” (baruri de lapte), unde nu se servea alcool, ci mâncare ieftină și produse lactate pentru populație. Primul a apărut în 1896.
• În Budapesta au devenit celebre „ruin bars”, amenajate în clădiri abandonate. Multe funcționează și ziua, ca spații culturale și comunitare.
• În multe sate românești, vechiul „bufet” era practic echivalentul unui bar de zi: cafea, suc, bere, ziar și povești cu vecinii.

Dacă vrei să folosești numele „BAR DE ZI”

Numele are un avantaj interesant: este neobișnuit. Când oamenii aud „bar”, se gândesc la noapte. Când aud „Bar de Zi”, apare imediat întrebarea: „Cum adică, bar de zi?”. Asta îl face memorabil și îi dă o identitate aparte.

Ca poziționare, transmite ideea de:

• lumină;
• relaxare;
• cafea și cocktailuri lejere;
• terasă;
• atmosferă fără agitația cluburilor de noapte.

Este un concept care se potrivește foarte bine cu un local deschis de dimineață până la apus.

BIRTUL"Modern"

În România contemporană, conceptul de „bar de zi” a existat cu mult înainte să fie inventat termenul. În aproape fiecare sat exista câte un birt unde o parte dintre clienți respectau cu strictețe programul de funcționare și se prezentau la deschidere, uneori chiar înaintea proprietarului. Dacă în orașe există „happy hour”, la birtul sătesc exista „prima țuică a zilei”.

Birtul satului era și rețea socială și agenție de știri și centru de analiză politică. Acolo aflai cine și-a cumpărat tractor, cine și-a făcut gard nou și cine a plecat la muncă în străinătate. De multe ori, informația apărea la birt cu câteva ore înainte să ajungă la persoana vizată.

În multe sate, birtul era atât de importantă încât era mai ușor să găsești cârciuma decât primăria. Dacă întrebai un localnic unde locuiește cineva, explicația începea adesea cu:

„Mergi până la birt, faci stânga și a treia casă după nuc.”

Se spune în glumă că unii clienți erau atât de dedicați încât nu consumau alcool în timpul programului de lucru al birtului, ci îl întrerupeau doar pentru a merge acasă să mănânce.

CÎRCIUMA

Cârciumile există pe teritoriul României de cel puțin 600–700 de ani, iar dacă includem hanurile și tavernele medievale, chiar mai mult.

În Evul Mediu, drumurile comerciale care traversau Țara Românească, Moldova și Transilvania aveau hanuri unde călătorii puteau dormi, mânca și bea vin sau bere. Documente din secolele XIV–XV menționează astfel de așezăminte comerciale și de găzduire.

Interesant este că vinul era atât de important încât exista chiar și o funcție boierească numită „Paharnic”, responsabilă inițial de vinul domnitorului și al curții. Funcția este atestată în jurul anului 1400.

- Cum arăta o cârciumă acum 400-500 de ani?

Nu semăna deloc cu un bar modern:

• era de multe ori o casă simplă din lemn;
• se serveau vin, mied, rachiu și mai târziu țuică;
• oamenii veneau să afle știri și să facă afaceri;
• se discutau problemele satului și ale țării;
• deseori era singurul loc public unde se întâlneau adulții.

- Când au apărut cârciumile „clasice” românești?

Forma pe care o asociem azi cu birtul sătesc s-a dezvoltat în secolele XVIII–XIX (pe vremea lui Dimitrie Cantemir si Alexandru Ioan Cuza), când producția de țuică, rachiu și vin a crescut considerabil, iar aproape fiecare sat avea cel puțin o cârciumă.

De fapt, se poate spune că „Barul de Zi” este urmașul modern și mai elegant al vechiului birt românesc: mai puțină țuică la 8 dimineața și mai multă cafea pe terasă, dar aceeași idee de bază — un loc unde oamenii se întâlnesc și stau la povești.

SPIRTUL FILTRAT PRIN PÂINE 

În special în anii '70, '80 și la începutul anilor '90, consumul de alcool sanitar sau alte produse pe bază de alcool etilic (spirt) a fost un fenomen real în România și în alte țări din blocul estic. Oamenii filtrau spirtul prin pâine, cărbune sau alte materiale în încercarea de a elimina coloranții și mirosul. Problema era că filtrarea schimba aspectul lichidului, dar nu îl transforma într-o băutură sigură.

Fenomenul a apărut din mai multe motive:

• sărăcie;
• acces limitat la băuturi alcoolice;
• prețul redus al spirtului comparativ cu băuturile obișnuite;
• alcoolism sever.

În multe sate și cartiere muncitorești, aproape toată lumea știa despre această practică. Era suficient de răspândită încât a intrat în folclorul popular, bancuri și povești de cârciumă.

DE ȚINUT MINTE

În contextul băuturilor alcoolice și al intoxicațiilor, lumea se referă aproape întotdeauna la diferența dintre etanol (alcoolul „bun” pentru consum) și metanol (alcoolul „rău”, foarte toxic).

1. Alcool etilic (etanol, C₂H₅OH)
   • Este alcoolul din bere, vin, țuică, whisky, vodcă etc.
   • Este singurul alcool destinat consumului uman.
   • În cantități mari este toxic, dar organismul îl poate metaboliza.
2. Alcool metilic (metanol, CH₃OH)
   • Este folosit ca solvent, combustibil și în industrie.
   • Este extrem de toxic.
   • Chiar și cantități mici pot provoca orbire permanentă.
   • Doze mai mari pot fi mortale.